Cugetare

Privind spre cer ma simt prea singură.

Privind spre pământ , lumea-i prea amară .

Privindu-te, sufletul mi-e plin.

Privind spre casă însă , totul devine gol.

 

Gândind prea mult la viață, 

Moartea devine un capriciu.

Întrebându-mă de viitor

Trecutul îmi pare mai dulce.

Văzând florile cum cresc.

Simt că eu raman pe loc.

Mi-e teamă de progres

Și totuși ,

Mi-e mai teamă de stagnare.

 

Pe toate apa le duce și le-aduce. 

Și la fel e și cu timpul.

Inima-i departe, mintea-i la răscruce 

Spre sfârșit , la mal, se-ntoarce corpul.