Pentru iarna.

Isi asezi mana calda pe obrazul meu inrosit de frig. Eu inchid ochii, pentru ca vreau sa-mi intiparesc cat mai bine in minte momentul acesta. E de parca am fi in globul de sticla primit de la bunica si un copil curios l-a scuturat, caci ninge ca in povesti.
E un inceput de Decembrie, si pare ca va fi o iarna cum demult imi doream: cu zapada multa si ninsori dese cu fulgi uriasi.
Va fi o iarna cu aroma de scortisoara si mere coapte. Cand nu imi voi mai face griji ca eu, ca o uituca, imi voi uita manusile, pentru ca mainile tale sunt calde.
Tu m-ai invatat sa nu imi mai planific viata asa minutios. Sa nu mai am asteptari asa mari de la viata, pentru ca urasti sa privesti neputincios dezamagirea din ochii mei.
Dar toate acestea le-am vazut cu ochii inchisi cand mana ta imi incalzea obrazul.
Pana cand s-a racit si ea si m-ai trezit usor, asa cum trezesti un copil mic pentru a-i arata prima zi de iarna de pe geamul aburit.
Voi lasa iarna aceasta sa ma surprinda, asa cum m-ai rugat, dar oh…eu deja simt mirosul de scortisoara imprimat in fularul tau, iar mainile mele sunt sarutate.