Ma trezesc incet simtindu-ti bratele in jurul meu. Zambesc. Deschid ochii apasati lumina fosforescenta a diminetii, dar tu nu esti. Te caut cu privirea speriata, te caut sub asternuturile albe, ce noaptea ne-au ascuns de luna…dar nu te gasesc. Te ascunzi in tesatura asternuturilor? Te-ai refugiat in pielea sarutata a gatului meu?
Seara trecuta m-am lasat iubita de o iluzie. Am imbratisat o iluzie, i-am soptit vorbe ce s-au absorbit in peretii goi si reci. Iubitule, esti o halucinatie?
Poate ca am baut prea multe vise, iar visul vocii tale m-a aruncat intr-o hipnoza obositoare.
Si totusi cana mea cu ceai poarta mirosul buzelor tale ca parfum, mirosul noptii combinat cu scortisoara. Atunci de ce-ai plecat inaintea soarelui?
„Iluzia e hrana visului. Sa-i rapesti dragostei iluzia inseamna sa-i rapesti painea”
Trip to Infinity 