Semnat, Iubirea- Ultima suflare.

Sta acolo, intre ei. Se uita speriata la cei doi, cu fata crispata, si cu ochii anormal de mari.Corpul fragil ii tremura din toate incheieturile, iar petele mov care porneau ca niste unde de sub ochi, aratau cate nopti s-a scufundat in infern. Ei se uita la ea cu durere, cu dispret, si incep sa-i arunce cu sageti veninoase in inima care ii batea intr-un ritm haotic. Cade in genunchi, in propria-i balta rosie, si-si plange durerea mortii, cu lacrimi sarate, care-i cad pe ranile sangerande, facandu-i chinul si mai cumplit. Cei doi se apropie cu chipul rigid, de fiinta cazuta in agonie. Era a lor, iar ei i-au luat stralucirea, viata. Au aruncat cu vorbe taioase, i-au strapus pieptul cu priviri sticloase.
Acum, dandu-si seama ce-au facut, o privesc disperati, incercand sa o resursciteze.
Ea, Iubirea, isi dadu ultima suflare, lasand ca ultima lacrima sa se prelinga pe obrazul fin si rece.
Degeaba incearca acum sa o aduca inapoi, sa-i readuca caldura in trupul subtire, si stralucirea in ochii ramasi intre-deschisi.
Au omorat-o. Au aruncat in ea cu toate defectele lor, si au lasat-o sa le poarte vina. Iubirea pierise impreuna cu vraja, pe care promisesera sa nu o risipeasca niciodata.
Cu hainele imbibate in
sangele Iubirii, pierdusera totul. Se pierdusera cu totul.