Inca astept raspunsul.

Nu stiu ce sa mai cred despre chestia asta „Iubire”. Atatea carti, filme care incearca sa-ti creeze o idee despre ea, exista chiar si ghiduri care ne-ar ajuta sa o gasim. Altii zic sa o lasi Iubirea sa te gaseasca. De asta multi oameni mor rataciti.

Care e de fapt adevarul despre tine, Iubire? Pentru ca am auzit atatea minciuni , si prea multi te transforma intr-un cliseu. De unde incepi? Unde te termini? Unde te ascunzi in corpurile noastre fragile? Cum stim cand esti tu, cea adevarata? Pentru ca oamenii sunt perfizi, si creeaza copii ale tale.
Spune-mi, te rog, pentru ca am impresia ca te-am gasit odata si nestiind cum sa ma port cu tine, te-am alungat.
Sunt dezamagita, sincer. Ar trebui sa ne faci mai buni…sau si asta e un cliseu? M-ai lasat rece, si goala. Trebuia sa-mi spui ca asta este planul tau; nu imi place sa fiu luata prin surprindere, si prea multi oameni sufera cand vad ca tu nu esti ceea ce am fost invatati ca esti.
Sper totusi, sa ne reaintalnim candva. Am o gramada de intrebari de pus, si lucruri de lamurit.

Te rog, nu mai fugi!

Untitled

Probabil dupa o perioada in care am supraincarcat inima cu sentimente puternice, aceasta are nevoie de o perioada de odihna. Are nevoie de timp sa gestioneze emotiile si sa le puna in ordine. In tot acest timp nu simti nimic. Nu, nu zambi. Nu e usor. Esti incapabil sa simti vreo emotie. Esti amortit. Esti insensibil. Esti rece. Nu mai ai  motivatie, ambitie, pasiune, iubire. Este posibil ca uneori sa simti ca trebuie sa te lovesti, ca trebuie sa-ti provoci durere fizica, doar ca sa stii ca traiesti. Iti dai seama ca e o situatie trista, dar nu simti asta, si nu faci nimic.

Multe persoane vor iesi din viata ta, pentru ca nu mai esti persoana mereu zambitoare carei ii bine-dispune. Nu  incerca sa-i opresti.  Nu vor realiza ca de fapt, tu iti conservi sentimentele pentru acea persoana care va indrazni sa vina cu un ciocan si o dalta, si  din ghetarul ce ai devenit, sa realizeze o frumoasa sculptura.

Nu vrei sa fii topit, vrei sa fii acceptat asa.  Vrei sa vezi o persoana dispusa sa te imbratiseze asa rece cum esti, chiar daca asta presupune sa imbrace hainele de iarna.

Semnat, Iubirea- Ultima suflare.

Sta acolo, intre ei. Se uita speriata la cei doi, cu fata crispata, si cu ochii anormal de mari.Corpul fragil ii tremura din toate incheieturile, iar petele mov care porneau ca niste unde de sub ochi, aratau cate nopti s-a scufundat in infern. Ei se uita la ea cu durere, cu dispret, si incep sa-i arunce cu sageti veninoase in inima care ii batea intr-un ritm haotic. Cade in genunchi, in propria-i balta rosie, si-si plange durerea mortii, cu lacrimi sarate, care-i cad pe ranile sangerande, facandu-i chinul si mai cumplit. Cei doi se apropie cu chipul rigid, de fiinta cazuta in agonie. Era a lor, iar ei i-au luat stralucirea, viata. Au aruncat cu vorbe taioase, i-au strapus pieptul cu priviri sticloase.
Acum, dandu-si seama ce-au facut, o privesc disperati, incercand sa o resursciteze.
Ea, Iubirea, isi dadu ultima suflare, lasand ca ultima lacrima sa se prelinga pe obrazul fin si rece.
Degeaba incearca acum sa o aduca inapoi, sa-i readuca caldura in trupul subtire, si stralucirea in ochii ramasi intre-deschisi.
Au omorat-o. Au aruncat in ea cu toate defectele lor, si au lasat-o sa le poarte vina. Iubirea pierise impreuna cu vraja, pe care promisesera sa nu o risipeasca niciodata.
Cu hainele imbibate in
sangele Iubirii, pierdusera totul. Se pierdusera cu totul.